tag:blogger.com,1999:blog-59358820614416606742012-02-16T03:10:26.200-08:00Love me, because love doesn't exist, and I have tried everything that doesdaniela bojorhttp://www.blogger.com/profile/02733461275226419811noreply@blogger.comBlogger51100tag:blogger.com,1999:blog-5935882061441660674.post-91588704080387611102011-04-08T00:52:00.000-07:002011-04-08T00:55:39.407-07:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/-PbO_qe62pfs/TZ6_dTpqaxI/AAAAAAAAAII/rpnaZ1wEFZ0/s1600/b.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 256px;" src="http://4.bp.blogspot.com/-PbO_qe62pfs/TZ6_dTpqaxI/AAAAAAAAAII/rpnaZ1wEFZ0/s320/b.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5593118297452866322" /></a><br />Whatever you do in life will be insignificant, but it's very important that you do it because nobody else will. Like when someone comes into your life and half of you says: "You're nowhere near ready". And the other half says: "Make her yours forever".<br /><br />"Remember Me"<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5935882061441660674-9158870408038761110?l=danielabojor.blogspot.com' alt='' /></div>daniela bojorhttp://www.blogger.com/profile/02733461275226419811noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5935882061441660674.post-61684566091690540822011-02-24T22:33:00.000-08:002011-02-24T22:36:44.778-08:00<a href="http://2.bp.blogspot.com/-8JIbj4idxNc/TWdN9Zrnb1I/AAAAAAAAAIA/tRrvXiLuHoI/s1600/pic.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 280px; height: 280px;" src="http://2.bp.blogspot.com/-8JIbj4idxNc/TWdN9Zrnb1I/AAAAAAAAAIA/tRrvXiLuHoI/s320/pic.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5577512380782833490" /></a><br />- Ce ai?<br />- Nu ştiu.<br />- Cum adică nu ştii?<br />- Nu ştiu, nu mă simt bine!<br />- S-a întâmplat ceva?<br />- Probabil. Nu ştiu. Azi e a doua oară când ma simt aşa.<br />- Ce simţi?<br />- Nu ştiu. Mă simt neputincioasă. Simt că nu mai pot să nimic…<br />- Adică? Dar te doare ceva?<br />- Nu ştiu.<br />- Cum adică nu ştii?<br />- Sufletul… azi mă doare sufletul<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5935882061441660674-6168456609169054082?l=danielabojor.blogspot.com' alt='' /></div>daniela bojorhttp://www.blogger.com/profile/02733461275226419811noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5935882061441660674.post-88030471564234584712011-01-10T04:50:00.001-08:002011-01-10T05:19:40.647-08:00<span style="font-weight:bold;">am atâta nevoie de tine!!!</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5935882061441660674-8803047156423458471?l=danielabojor.blogspot.com' alt='' /></div>daniela bojorhttp://www.blogger.com/profile/02733461275226419811noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5935882061441660674.post-81171471393363704112010-12-19T07:31:00.000-08:002010-12-19T07:51:25.742-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_6VxGj1I0Cg8/TQ4p4o5NTEI/AAAAAAAAAHw/t5yv_ZQwZn0/s1600/scris1.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 213px; height: 320px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_6VxGj1I0Cg8/TQ4p4o5NTEI/AAAAAAAAAHw/t5yv_ZQwZn0/s320/scris1.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5552421443621178434" /></a><br /><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Iubirea las-o liberă! Dacă e a ta, vine după tine. Dacă nu, nu era a ta.</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5935882061441660674-8117147139336370411?l=danielabojor.blogspot.com' alt='' /></div>daniela bojorhttp://www.blogger.com/profile/02733461275226419811noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5935882061441660674.post-90196726671250938182010-12-01T13:44:00.000-08:002010-12-02T05:02:14.056-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_6VxGj1I0Cg8/TPbCVMCLAnI/AAAAAAAAAHQ/v4RPW7CX8AA/s1600/sc.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_6VxGj1I0Cg8/TPbCVMCLAnI/AAAAAAAAAHQ/v4RPW7CX8AA/s320/sc.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5545833660416721522" /></a><br />A fost odată o prinţesă. O prinţesă care nu ştia ce e dragostea. Una din acele prinţese care fuge mereu de ce simte. Care nu ştie să păstreze nimic. Care pierde tot ce are. Într-o zi şi-a găsit prinţul şi atunci s-a simţit de parcă ar fi cucerit întreaga lume. Era vară. O noapte târzie cu o agitaţie îngrozitore. Şi l-a găsit. Şi s-au găsit. Şi el căuta mereu ceva. Nu ştia ce. Dar pentru moment s-au oprit din căutare. Zilele s-au scrurs şi în poveste şi-au făcut loc vrăjitoarele şi balaurii cu cinci capete. Departarea i-a măcinat şi florile din parul ei au început să se ofilească. Steaua pe care i-o facuse prinţul cadou a început să pălească şi ea. Lacrimile au început să i se usuce de dor şi săruturile să i se cicatrizeze pe obraji, pe buze, pe mâini…pentru că, în inima ei, vroia să le ştie mereu acolo. Când şi-au văzut ochii ultima oară, nu ştia. Dacă ar fi ştiut i-ar fi prins faţa între plame şi ar fi închis ochii. Şi-ar fi tatuat în minte, în timp ce îi mângâia faţa, toată amintirea lui. Ca să o aibă mereu aşa, vie. Dacă ar fi ştiut nu l-ar mai fi lasat să plece niciodată. Dar nu a ştiut. Pentru că prinţesa noastră a ştiut de foarte puţine ori să se minuneze de lucruri ca şi cum mâine ele nu ar mai exista. De atunci aşteaptă mereu să îl vadă venind. De atunci se uită la cer să îşi caute cadoul. De atunci îi scrie câte o scrisoare în fiecare zi. De atunci îl visează aproape în fiecare noapte. De atunci adoarme mereu amintindu-şi cum o ţinea de mână. Cum o certa. Cum o alinta. Cum îl mângâia. Cum îl săruta. Cum îi spunea că îi e dor. De atunci nu trece zi fără să se întrebe unde a greşit. Fără să îşi reproşeze ceva. Uneori se pomeneşte plângând în plină zi, în plin senin. Nu ştie de ce. Probabil de dor. Îşi aminteşte cum îşi dorea doar să îi audă vocea. Doar să îl vadă. Fie şi pentru o clipă. Îşi aminteşte cum a sărutat-o când şi-a primit cadoul de ziua lui. Nu o mai sărutase niciodată aşa. A simţit. Dar nu ştia că e ultima zi. Pentru că nu ştii niciodată. De atunci nu mai crede în poveşti cu prinţi sau cu prinţese. De atunci şi-a promis să ucidă toţi prinţii. De atunci şi-a promis să se facă vrăjitoare. Dar nu, ea e o prinţesă. Chiar dacă uneori a şi greşit, copil fiind. Şi prinţesele mai greşesc. Ea este o prinţesă. Prinţesa lui. El i-a dat numele. E prinţesa lui. Şi el e prinţul ei. Şi o să rămână mereu aşa. Dincolo de toţi balaurii şi toate vrăjitoarele din lume.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/5935882061441660674-9019672667125093818?l=danielabojor.blogspot.com' alt='' /></div>daniela bojorhttp://www.blogger.com/profile/02733461275226419811noreply@blogger.com9